Avertisment
Următorul articol nu reprezintă o sursă de punere a unui diagnostic, dar dacă te regăseşti în aspectele discutate şi simţi că acest aspect te influenţează şi te afectează, cel mai bine este să discuţi cu un psihoterapeut sau o persoană specializată, care poate identifica cu precizie problema cu care te confrunţi şi care te poate ajuta.
Voyeurism… Un cuvânt cu „prezenţă”, pe care este greu să îl ignori. Şi care descrie un fenomen mai des întâlnit în jurul nostru decât am crede.
Termenul de „voyeurism” provine de la verbul francez „voir” („a vedea”, în lb. română), iar ceea ce descrie poate fi privit prin 2 perspective: clinic şi non-clinic.
Din perspectivă non-clinică, voyeurismul se referă la acea doză de curiozitate sexuală specifică adolescenților, dar regăsită şi la mulţi adulţi, față de corpul persoanelor de sex opus și/sau de același sex (în funcție de orientarea sexuală) și care presupune excitarea prin urmărirea de materiale sau poze cu persoane aflate în lenjerie intimă/nud sau angajate în activități sexuale, acest lucru petrecându-se în cele mai multe situații fără acordul persoanei de a fi privită în aceste ipostaze şi fără ca privitorul să aibă posibilitatea reală de angajament sexual cu persoana expusă. De exemplu, dacă de la geamul apartamentului tău surprinzi momentul când cineva din blocul alăturat se dezbracă, poate pentru a se pregăti de somn, iar tu priveşti intens scena şi simţi cum te cuprinde excitaţia sexuală, atunci acest act se încadrează la voyeurism.
Dacă acest lucru se întâmplă ocazional/spontan, fără a afecta relaţiile sexuale obişnuite ale celui care priveşte, şi fără ca acesta să devină dependent de acest mod de excitare, atunci voyeurismul poate fi privit drept o curiozitate vizuală, fără a fi o patologie.
Problemele apar atunci când acest comportament are loc pe o perioadă mai lungă de timp (de cel puţin 6 luni), şi se satisface prin diferite metode care nu implică acordul persoanei privite, ducând la periclitarea siguranţei proprii şi a celor din jur, devenind singura metodă de gratificare sexuală de care privitorul are parte (excitarea fiind urmată de masturbare) şi implicând ulterior disfuncţionalităţi în plan social, personal şi profesional. Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), în aceste contexte, voyeurismul se încadrează ca tulburare parafilică (se poate diagnostica exclusiv pentru persoanele majore, care au împlinit 18 ani).
În contextul digital, voyeurismul (şi implicit tulburarea parafilică) sunt mult mai uşor de „cultivat”, site-uri precum cele descrise şi analizate de colegul meu, Pavel, în articolul său, Onaniștii și revenirea lor, fiind cel mai probabil deschise, urmărite şi suplimentate cu material de persoane care promovează acest gen de comportament, într-un mod deviant.
România nu are legi specifice „anti-voyeurism”, însă prevede sancţiuni pentru diferite comportamente aflate sub „umbrela” acestui fenomen, conform Codului Penal:
- Art. 226 – Violarea vieţii private – Fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini ale unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere privată, fără consimţământ, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Divulgarea, difuzarea sau transmiterea acestor imagini către o altă persoană sau în mediul public se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
- Art. 208 – Legislaţia privind hărţuirea – Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
Pentru multe persoane voyeurismul este „la îndemână”, deoarece nu implică intimitatea şi vulnerabilitatea specifică unei relaţii sănătoase cu un partener sexual, fiind pentru acestea un posibil indicator al unor probleme de relaţionare, precum teama de vulnerabilitate emoţională, teama de respingere sau abandon, sau anxietatea privind perfomanţa sexuală, multe dintre ele avându-şi rădăcinile în alte aspecte din viaţa celui ce se confruntă cu voyeurism. Astfel, voyeurismul nu este un „simptom” în sine, ci atunci când devine tulburare, poate fi un efect al mai multor cauze diferite, de natură neurobiologică, emoţională, interpersonală şi de tip cognitiv.
(Mai multe informaţii despre posibile cauze şi comportamente care duc la voyeurism pot fi citite aici.)
Atâta timp cât persoana implicată în acte intense de voyeurism îşi doreşte o remediere a acestui comportament, acest lucru se poate realiza prin terapie: terapia cognitiv-comportamentală este recomandată pentru a „rescrie” gândurile şi comportamentul prin care se manifestă voyeurismul, discutarea problemelor emoţionale cu un specialist contribuie la remedierea cauzelor care sporesc nevoia actelor voyeuristice, iar pentru persoanele căsătorite/implicate în relaţii, terapia de cuplu poate fi de ajutor pentru a înţelege mai bine nevoile emoţionale şi de intimitate ale fiecăruia dintre parteneri. În cazuri rare, se poate recurge şi la medicaţie, atunci când impulsurile asociate voyeurismului sunt prea puternice şi împiedică desfăşurarea în bune condiţii ale terapiei.
Deşi se consideră că voyeurismul afectează cu precădere bărbaţii heterosexuali, este important de reţinut că indiferent de gen sau de orientarea sexuală, fiecare om poate avea comportamente voyeuristice, şi este important ca fiecare dintre noi să fie conştient de acest lucru şi să apeleze la un specialist dacă simte că este implicat în astfel de acte care îi scapă de sub control. Nu este o ruşine să te tratezi, ci, dimpotrivă, este un act de curaj să realizezi că ai o problemă şi că vrei să devii o versiune mai bună a ta. Iar dacă ştii pe cineva apropiat care are un astfel de comportament, poate ar fi util să îl încurajezi să caute ajutor, dacă simte că este depăşit de situaţie.
Este important să scoatem sexualitatea şi subiectele ce ţin de această zonă din tabu şi să le aducem mai aproape de societate, deoarece sunt lucruri cu care mulţi dintre noi ne confruntăm, şi pe care simţim nevoia să le ascundem, pentru că am învăţat că „Nu se vorbeşte despre asta”.
Aşadar, îţi mulţumesc că ai parcurs acest articol până aici, şi sper că informaţiile prezentate ţi-au fost utile şi ţi s-au părut interesante. Stay tuned pentru mai multe articole din partea Ro-Wind!
Bibliografie:
1. https://sex-terapie.ro/voyeurism/
