Ro-Wind

Dacă e ceva ce consider cu adevărat important în viaţa mea, dincolo de toţi oamenii pe care îi iubesc, acel lucru este muzica. Probabil aş putea trăi fără multe lucruri, dar nu şi fără muzică. Eu şi această formă de artă avem o lungă relaţie, încărcată cu multe momente frumoase, dar şi lacrimi şi dureri care s-au împărtăşit doar între noi. Chiar dacă nu ştiu să cânt la vreun instrument (momentan, deoarece e pe lista mea de „to do” să acumulez cunoştinţe în domeniu), o consider ca facând parte din mine, din cine sunt eu. Şi poate acest lucru nu este întâmplător.

După cum probabil mulţi dintre cititorii acestui articol ştiu, corpul uman este alcătuit din aproximativ 60% apă (acest procent poate varia în funcţie de vârstă şi sex), iar apa este foarte receptivă la vibraţie (o reprezentare vizuală a acestui lucru se poate găsi pe pagina de Instagram @see_mphonies, unde se poate observa cu uşurinţă cum apa răspunde în moduri variate sub influenţa vibraţiilor sunetului). 

Aşadar, putem considera că muzica ne face să dansăm nu doar la nivel macro, ci şi la nivel micro 💃. Şi că tot am zis de dans…

1. Shake that body!

Muzica este un instrument foarte bun de (re)conectare cu corpul. Într-o lume a vitezei, a oportunităţilor nelimitate şi a supremaţiei conexiunilor realizate prin social media, mulţi oameni au tendinţa să îşi petreacă viaţa în cap (adică în minte), şi „uită” că ei se mai continuă şi de la gât în jos (exceptând atunci când îţi ghiorţăie burta de foame, moment în care îţi aminteşti că mai ai şi un stomac, şi… cam atât). Suntem deconectaţi de la propriul corp, şi atunci uităm cine suntem. Şi dacă uităm cine suntem, suntem mai uşor de manipulat/controlat. Şi cum facem să ne (re)conectăm la propria viaţă, nu la viaţa pe care o vor alţii pentru noi? Ne „scuturăm” de opiniile lor. Aşa că pune la maxim melodia aia care îţi place ţie mult, and move that body! Dar nu îl mişca încercând să înveţi coregrafii, să faci cine ştie ce mişcări complexe, sau să impresionezi persoanele din jur (dacă sunt, în timp ce te desfăşori). Ieşi din minte, lasă „cum ar trebui să fie”, „cum ar trebui să arate” deoparte, nu te gândi la fiecare mişcare, ci doar… lasă-te în voia corpului tău. Vezi, el cum vrea să se exprime? Oricât de ridicol ar părea, oricât de neconvenţională şi nepotrivită consideri că ar fi o mişcare, las-o. Las-o să fie, las-o să se exprime, las-o să facă parte din tine. Corpul e templul tău. Iar dansul conştient reprezintă razele de soare care îi mângâie altarul. 

Iar pentru fanii filmului „Madagascar” (şi nu doar), nu mă pot abţine să nu las aici faimoasa melodie „I like to move it”. Blast this song and move it, move it, baby! 😉

2. Sing!

Şi nu, nu e vorba de filmul de desene animate (pentru cine nu ştie despre ce vorbesc, o să las o poză mai jos 👇) 

Sing like your life depends on it (because it is, in a way 😋). Probabil mulţi dintre noi am fost crescuţi sau ne aflăm în prezent în medii unde nu „avem voie” (şi am pus în ghilimele pentru că mai degrabă nu ne dăm noi singuri voie) să ne exprimăm. Ai o opinie? Ok, ţine-o pentru tine. Vrei să zici ceva? Ştii ceva, nu e momentul potrivit acum. Nu eşti de acord cu mine? Ha, părerea ta nu există atunci. Fie avem tendinţa de a controla ce şi cât exprimăm, fie ne lovim de opinii adverse ale celorlalţi şi atunci evităm să mai spunem tot ce ne-am dori. Dar ştii cine nu te judecă niciodată? Muzica 😁. Alege o melodie cu versuri reprezentative pentru ceea ce îţi doreşti să spui, dar nu ai ocazia, sau pur şi simplu alege o melodie cu versuri care îţi plac, şi lasă-ţi vocea să fie piesa centrală! Din nou, nu judeca felul în care sună, nu trebuie să fii Céline Dion, trebuie doar să fii tu şi să te bucuri de proces! Dacă nu vrei să te auzi, poţi cânta cu muzica dată la maxim în căşti. Iar dacă îţi e ruşine să cânţi în faţa altor persoane, atunci începe acest exerciţiu în momentele în care eşti singur, până prinzi curaj. Sau du-te la un concert al trupei favorite şi cântă cât poţi de tare acolo! Crede-mă, la un concert nimănui nu-i pasă ce capacităţi vocale ai sau nu (doar dacă eşti chiar artistul de pe scenă, dar acolo e o altă poveste 😆), vocea ta oricum se împleteşte cu a mult mai multor oameni. Iar dacă nu vrei să te auzi propriu-zis, fii atent măcar la vibraţia vocii tale când îţi dai drumul la cântat. E important să te conectezi la vocea ta, şi la frecvenţa pe care aceasta o emite în Univers. Şi, încet-încet, poate vei căpăta şi curajul să îi spui şefului că vrei (şi meriţi!) o mărire de salariu.

3. Close your eyes and let yourself and the music be

Pentru acest punct vă propun două direcţii de abordare, complementare, dar ambele presupun să vă acordaţi nişte minute de linişte, doar pentru voi. Pune (de preferat în căşti, să te conectezi mai uşor) o melodie, un concert, un fundal muzical de orice fel cu care simţi că rezonezi.

În prima abordare, îţi propun să închizi ochii, şi să te laşi cufundat în sunete, în voce, în orice auzi. Încearcă să nu te gândeşti la nimic altceva, decât la sunetele care vin către tine. Focusează-te pe ele. Du-te în profunzime. Ascultă activ. E posibil să ai surprinderea să auzi substraturi (instrumente, sunete, anumite ritmicităţi, repetiţii) pe care până atunci nu le-ai sesizat, şi să auzi melodia cu „urechi noi” (mie mi s-a întâmplat, dar sunt nişte constatări tare plăcute şi frumoase). Totuşi, nu forţa. Asta e cheia. Relaxează-te, şi lasă totul să vină către tine. Nu mentaliza, doar lasă muzica să existe împreună cu tine. 

În a doua abordare, îţi propun de asemenea să închizi ochii şi să te laşi cuprins de sunete, dar de data asta, fii atent … la tine. Uneori muzica are „talentul” de a ne conecta şi a scoate la suprafaţă acele emoţii pe care de multe ori le-am blocat, le-am ignorat, le-am pus sub preş spunând „nu e timpul pentru tine acum”. Dar nu ne dăm seama că atunci când nu ne permitem să le simţim, acele emoţii rămân blocate în noi. Aşa că lasă muzica să te legene, în timp ce tu îţi îmbrăţişezi emoţiile, oricare ar fi ele. Şi de data aceasta, secvenţa cheie este „Orice apare, nu judeca”. Plângi, râzi, exprimă-te. Eşti om. Ai voie să simţi. Dă-ţi voie să simţi.

Cele două abordări pot fi practicate atât separat, cât şi împreună, ca un ritual de conectare mai profundă cu corpul tău şi senzaţiile pe care acesta le percepe.

4. Sound healing

Boluri tibetane? Gong-uri? Handpan? Sună cunoscut vreuna? Te asigur că toate sunt instrumente muzicale cu vibraţii foarte puternice, folosite cu precădere (dar nu numai, şi nu doar ele!) în ceea ce se numeşte „sound healing”. Aşa cum am precizat şi anterior, corpul uman are un răspuns interior foarte complex la vibraţii, iar astfel de instrumente sunt concepute special pentru a emite sunete liniştitoare, plăcute, cu frecvenţe înalte, care „surprind” plăcut sistemul nervos şi întregul element apă pe care îl conţinem, contribuind la o stare profundă de relaxare, linişte, detensionare şi conectare la corp. Partea de sound healing poate fi îmbinată cu alte tehninci de meditaţie sau terapie (personal, am participat la o sesiune care îmbina Sound Healing cu Theta Healing, o formă de meditaţie ce „rescrie” convingeri personale înrădăcinate în subconştient) şi este o metodă foarte bună de a pune mintea şi grijile din viaţa de zi cu zi pe pauză, putând fi de ajutor şi seara, înainte de culcare, pentru a pregăti sistemul nervos pentru starea de odihnă. 

O să las aici un videoclip de pe Youtube cu o sesiune de Sound Healing, realizată cu boluri tibetane (pentru cei interesaţi, în România această tehnică observ că ia din ce în ce mai mult avânt şi sunt persoane care facilitează sesiuni de sound healing fizice, unde efectiv corpul este „cuprins” de sunet integral, iar efectele benefice pot fi mai puternice decât în cazul unei simple audiţii de pe internet)

5. Connecting with people

Aţi trăit vreodată acel sentiment foarte frumos de apartenenţă când aţi fost la un concert? V-aţi uitat în jur, gândindu-vă „Hey, toţi oamenii ăştia ascultă aceeaşi muzică ca mine! Toţi cântăm şi ne simţim bine împreună, deşi nu ne ştim?” Eu da, de multe ori. Pentru că da, muzica uneşte oameni. De peste tot. De orice fel. Şi ce e frumos la faptul că e aşa diversă, este că dă oricui şansa de a-şi găsi „tribul”. Ne aminteşte că nimeni nu e singur. Şi nu doar ascultătorii au nevoie unii de alţii. Ci, de multe ori, şi artiştii au nevoie de oamenii care îi ascultă, pentru a simţi că aparţin, că există. Muzica de multe ori devine un fel de sprijin reciproc. Un schimb între persoane care ascultă acel gen de muzică, un schimb între persoana care ascultă şi persoana care creează. Muzica înseamnă susţinere. Muzica creează comunităţi.

Am două exemple foarte vii în minte în momentul la care scriu acest articol, mai precis acest punct. Şi sunt interconectate (am mai zis că muzica conectează? 😅). 

Primul se referă la o persoană foarte dragă mie (pe care o voi simboliza generic cu ,,A” pe parcursul acestui articol), cu care obişnuiam să fac schimb de link-uri de melodii. Uneori nu vorbeam despre nimic altceva, doar ne trimiteam melodii. Şi era suficient. Pentru mine, mereu se simţea de parcă e Crăciunul, fiecare melodie era un cadou pe care îl savuram. Şi după ce ascultam, împărtăşeam fiecare păreri. Era metoda noastră de a ne conecta. De a arăta că „hey, am ascultat asta, şi m-am gândit că ar trebui să o auzi şi tu”. Iar aceste mici momente sunt cele care fac viaţa mai frumoasă şi mai plină de culoare. 

Iar într-o zi, ,,A” mi-a trimis un link cu ceea ce urma să fie noua mea trupă preferată, Sleep Token. Nu aveam habar, atunci când am început să ascult piesa respectivă („The Summoning”), cât de mult va pătrunde cu adevărat în inima mea această trupă. Şi cu siguranţă nici persoana care mi-a trimis 😂. 

Iar motivul pentru care am menţionat asta este că de aici pleacă al doilea exemplu pe care vreau să îl ofer. Sunt aproape 3 ani de când ascult această trupă, şi aproximativ 1 an de când am descoperit mai pe larg comunitatea de oameni care îi ascultă. Piesele lor sunt încărcate de emoţie şi descriu evenimente şi stări intense pe care vocalistul trupei (care este şi compozitorul) cel mai probabil le-a experimentat (se simte asta din modul foarte implicat, din toată fiinţa, cu care cântă). Poate de asta, replica artistului la spusele oamenilor „Muzica ta m-a salvat” a fost „Voi m-aţi salvat pe mine”, mesajul putând fi urmărit integral în videoclipul de mai jos (vocea este una robotizată deoarece trupa are un caracter anonim, şi îşi protejează identitatea inclusiv prin a nu-şi folosi vocea în alte scopuri decât a cânta):

De asemenea, am putut observa că majoritatea ascultătorilor Sleep Token sunt oameni foarte deschişi, calzi, care se susţin reciproc, încurajează, îmbrăţişează (moderatoarea unui grup de Instagram dedicat comunităţii Sleep Token împărtăşea la un moment dat cum la un concert, oamenii au început să se ia în braţe, fără se se cunoscă unii pe alţii), împărtăşesc şi se bucură de fiecare realizare şi concert al trupei împreună, indiferent din ce parte a globului sunt. Chiar dacă circulă glume precum că relaţia dintre Sleep Token şi ascultătorii săi este bazată pe „trauma bonding” (ceea ce poate fi, în parte, adevărat), cel mai important este că fiecare parte a găsit un sprijin în oamenii din jur. Iar unele dintre cele mai emoţionante momente şi „schimburi” de energie sunt atunci când oamenii vin la concerte cu pancarte pe care scrie „You are so loved”, iar artistul, plin de emoţie, le ia şi le arată înapoi publicului (unul dintre cele mai recente momente îl puteţi găsi aici: https://www.instagram.com/reel/DPIjBtYjXYj/ sau https://www.facebook.com/watch/?v=3061376624033638) . Cam atât de puternică poate fi relaţia care se creează între oameni, prin muzică.

6. Quiets the mind

Mereu mi-am găsit refugiul în muzică, dar fără să ştiu de ce, până am descoperit Human Design. Aparent, corpul meu a venit la pachet cu ceea ce în HD este descris prin canalul 43-23, un fel de poartă energetică ce îmi conectează mintea cu gâtul, cu vocea, şi îmi permite să exprim foarte uşor idei care uneori nici eu nu ştiu de unde apar, şi care pot surprinde într-un mod plăcut (sau nu) pe cei din jur 😆 (depinde de fiecare dacă este pregătit să audă ceea ce scot eu pe gură la un anumit moment). În orice caz, acest canal presupune că eu am o minte foaaaarte activă, care rumegă permanent câte ceva. Şi aparent, oamenii care au acest canal activ „sometimes they like sound outside of them, because it’s so noisy inside„, aşa că „for those of you who have this mind, music is going to be an important part of your life, in order for you to get living with this constant thinking all the time„.

Deci da, la mine aşa sunt specificaţiile din fabrică (nu am motive să mă plâng 💝), dar chiar şi dacă tu nu ai acest canal activ, aşa cum am precizat şi mai sus la punctul 3, prin focusarea exclusiv pe sunete sau pe emoţiile pe care acestea le aduc, mintea poate fi dată la un volum ceva mai redus, pentru câteva momente.

7. Boosts creativity and mood

Acum că ştiţi cum funcţionează puţin corpul meu, şi de ce muzica e o parte importantă din viaţa mea, acest punct pe care vreau să îl dezvolt va căpăta şi mai mult sens. Recunosc că pe parcursul scrierii acestui articol, am avut mici blocaje, gândindu-mă cum să exprim şi să pun cât mai bine în context ceea ce îmi doresc să vă transmit, mai ales la început, când era scris doar titlul şi aveam o vagă idee despre ce vreau să prezint. Aşa că am început să ascult nişte muzică 😂 Iar în acel moment, ideile au început să se lege şi în mintea mea. 

Deci da, putem spune că prin efectul „decuplator” pe care îl are, muzica îndepărtează puţin mintea care vrea să controleze, şi lasă loc creativităţii şi flow-ului, astfel încât permite vieţii şi ideilor să curgă natural. 

De asemenea, am început articolul amintind de dans, care este un foarte bun mood booster. În general, orice formă de activitate fizică are rolul de a ne îmbunătăţi starea psihică, şi din fericire dansul nu face excepţie. 

Totodată, dacă asculţi o melodie mai melancolică atunci când eşti trist, te vei simţi înţeles şi e foarte posibil să nu mai resimţi aşa puternic ceea ce te apasă. Dacă asculţi o melodie plină de vibe-uri pozitive atunci când eşti fericit, atunci aceasta îţi va amplifica şi mai mult bucuria. Muzica are felul ei de a ne vorbi şi de a ne fi alături, în orice moment al vieţii noastre, ajutând la îmbunătăţirea generală a stării noastre de spirit.

Din nou, precizez că informaţiile referitoare la Human Design au fost oferite doar pentru a pune puţin mai bine în context de ce eu şi muzica avem o relaţie atât de specială şi romanţată 💛, dar aspectele discutate se pot aplica oricui. Ele oferă o viziune generală a posibilităţilor pe care muzica le oferă. Este posibil să nu te poţi folosi de muzică ca instrument terapeutic, şi asta este la fel de ok cu a o folosi. Important este să găseşti ceea ce funcţionează pentru tine.

8. Makes you open to new experiences

Pentru mine, muzica a fost, pe lângă altele, un mare deschizător al minţii, dar şi al inimii. M-a făcut mai curioasă faţă de cei din jur, mai înţelegătoare, mai empatică, m-a transformat într-o persoană mai bună, la propriu. 

Prima „transformare” îmi amintesc că am avut-o pe la 15-16 ani, când am început să ascult mai intens Carla’s Dreams (trupa mea preferată anterior Sleep Token). Cei mai mulţi cunosc această trupă pentru piesele care au ajuns populare pe radio, precum „Sub pielea mea”, „Acele”, „Te rog” sau „Cum ne noi”. Însă nu la fel de mulţi cunosc şi melodiile mai vechi ale trupei, din perioada de început, care promovează mesaje de bunătate, sprijin reciproc sau incluziune socială. Piesa „Pentru cei ce pot” se încheie cu mesajul „Şi mă gândesc, cum ar fi/ Dacă noi cu tine, de mâine,/ Şi-n fiecare zi, am face câte un bine./ OOO, hai să fim mai buni.”, iar acest „Hai să fim mai buni” se repetă de mai multe ori până la final. Iar exact aceste cuvinte au fost cele la care mă gândeam atunci când aveam de-a face cu diverse situaţii sau diferiţi oameni. Mă provocam în fiecare zi să fiu un om mai bun, un om care se comportă mai frumos, care caută să înţeleagă, nu să reacţioneze. Un om care caută să ajute, nu să judece. Pentru că, aşa cum zice Carla’s într-o altă melodie mai veche, intitulată „Hobson’s Choice”: „Noi toţi zâmbim şi plângem liberi, sub denumirea OM!”, mesajul general al piesei fiind faptul că indiferent cine eşti, cum arăţi, de unde eşti, ce preferinţe ai, în realitate, cu toţii suntem oameni, şi avem drepturi egale în a simţi şi a ne exprima liber.

Iar ce-al de-al doilea mare „salt” în deschiderea mea personală a fost atunci când am intrat în contact cu ,,A”. Ţin minte că atunci când eram mică, îmi plăcea foarte mult să joc NFS-urile (n.r. : abrevierea vine de la Need for Speed, jocuri de curse de maşini realizate de Electronic Arts), care aveau multe melodii din zona rock. Eram foarte încântată să îmi conduc maşina pe acele melodii, erau foarte potrivite cu atmosfera şi îmi plăceau şi ele cum sunau, în sine. Însă părinţii mei nu rezonau cu acest gen şi îmi spuneau mereu să dau volumul mai mic, pentru că „este zgomot, nu muzică”. Aşa că auzind tot timpul această idee (cu care nu eram de acord, în sinea mea), şi cumva şi din educaţia primită de la ei pe parcursul anilor, mi-au indus faptul că rock-ul ar fi un tip de muzică „rău”, care nu trebuie ascultat, şi că persoanele care ascultă sunt de asemenea rele sau ciudate. Aşa că mereu mă uitam cu scepticism la persoanele pe care le identificam drept rockeri, şi şi eu evitam să mai ascult melodii incluse sub aria acestui gen. 

Aşadar, atunci când am făcut cunoştinţă cu ,,A”, cu o înfăţişare destul de reprezentativă pentru un ascultător de rock, şi care îmi recomanda diferite melodii din această zonă (chiar şi din „spaţii” pe care eu nu le mai explorasem anterior), a fost ca o trezire la realitate. Mi-am dat seama cât de mult am trăit în „bula” pe care părinţii mei o proiectaseră pe mine. Că rockerii sunt şi ei tot oameni, şi pot fi persoane foarte de treabă, amabile, drăguţe, empatice, cu suflet mare. Că dacă asculţi rock, nu apare din senin o entitate rea lângă tine. Că e o formă de exprimare. Nu trebuie să placă tuturor. Dar nici nu trebuie stigmatizată şi pusă la colţ. Există. Şi e suficient să fie plăcută de cei care rezonează cu asta. 

Indiferent de genul muzical pe care îl ascultă un om, acesta nu ar trebui pus într-o cutiuţă, cu numeroase etichete pe ea. Indiferent de genul muzical de care aparţine o melodie, aceasta nu o face obligatoriu „rea” sau „bună”. Ceea ce e în jurul nostru doar există, iar noi le atribuim o „calitate” şi un „sens” în funcţie de propriile noastre percepţii. Dar asta nu înseamnă că deţinem adevărul absolut. Este doar perspectiva noastră. 

Totodată, aş include la acest punct şi faptul că atunci când ajungi să te conectezi cu muzica pe care o asculţi, de cele mai multe ori îţi doreşti să ai ocazia să o asculţi cât mai des şi să-ţi vezi live artiştii preferaţi. Aşa poţi ajunge să „vânezi” concerte, şi să fii deschis să mergi într-o altă ţară, să intri într-o altă cultură, bucurându-te şi de „provocarea” de a călători, pe lângă muzică. Şi nu pentru oricine este uşor să fie deschis la astfel de experienţe, sau nu toată lumea este amatoare de călătorii, dar sunt sigură că „în numele muzicii”, multe persoane şi-au depăşit condiţia şi au fost într-un loc nou, într-un context nou, cu mulţi oameni noi. Scriind aceste cuvinte, mi-am amintit cum m-am înscris ca voluntar la 2 festivaluri, doar ca să am ocazia să pot asculta anumiţi artişti pe care mi-i doream din toată inima să-i văd, pentru că achiziţionarea biletelor îmi depăşea puţin posibilităţile financiare din acel moment. Iar în trecut aş fi respins cu vehemenţă implicarea mea ca voluntar (din motive de anxietate socială), însă în numele muzicii… am descoperit că sunt chiar nişte experienţe plăcute, unde ai ocazia să cunoşti mulţi oameni drăguţi ✌

Dacă vrei să îmi laşi vreo recomandare muzicală, să îmi spui care este trupa ta preferată, sau pur şi simplu să îţi expui părerea despre cele scrise de mine aici, te invit să dai un comentariu, pentru că mi-ar plăcea să descopăr părerea cât mai multor persoane despre muzică, şi relaţia pe care o au cu această formă de artă.

Chiar îmi propun pe viitor să dezvolt cât mai mult anumite subiecte pe tema muzicii, pentru că este o parte importantă a vieţilor multora dintre noi.

Îţi mulţumesc pentru atenţie!

Nu uita să parcurgi şi articolele deja existente pe site, vezi găsi şi acolo multe lucruri interesante! 💫

Sursă

[1] https://youtu.be/AEyJoK-TZIs?si=0-SK7JZHHAKrVr22 – Mulţumesc Lucica Radu (@humandesign.focus pe Instagram) pentru recomandarea acestui material video